O stea a răsărit… ianuarie 6, 2008

,, Totuşi întunericul nu va împărăţi veşnic pe pământul în care acum este necaz……”(Isaia 9:1)

,,Poporul care umbla in intuneric vede o mare lumină; peste cei ce locuiau în ţara umbrei morţii răsare o lumină”(Isaia 9:2)

În vremurile vechi testamentare ne este prezentată de foarte multe ori viaţa subjugată a poporului evreu(popor al Domnului). Toată această suferinţă era cauzată de ,,trăirea în întuneric a lor” - depărtarea de Domnul şi necinstirea Lui prin felul deşert de vieţuire ce îl aveau. Ei mereu îşi făceau idoli fel de fel zicând că vor un dumnezeu vizibil - toate popoarele au un dumnezeu vizibil numai ei nu. Ori de câte ori se aflau în vremuri grele de suferinţă şi nevoi îşi aduceau aminte de ,,Dumnezeul adevărat” şi strigau la El să le vină în ajutor.

Dumnezeu, în dragostea Sa mare, le-a promis că le va trimite un izbăvitor dar ei nu mai aveau răbdare - voiau să vină mai repede să-I scape. Proorocii din vremea aceea vesteau că ziua veniri SALVATORULUI este aproape.

ŞI A VENIT LUMINA ÎN ÎNTUNERIC !!!

Biblia ne spune că la naşterea Domnului Isus  a apărut pe cer o stea diferită, o stea cu o lumină puternică care a stârnit curiozitatea cititorilor în stele ce au urmărit steaua de au ajuns până la Ierusalim. Nu mai spun tot ce s-a întâmplat acolo ci doar vreau să mai menţionez un lucru : - tot în acel timp în care magii călătoreau (spune Biblia) undeva pe câmpie în Betleem se aflau nişte păstori ce stăteau afară şi dormeau. Deodată s-au speriat vâzând pe cer o  lumină puternică (slava Domnului strălucea in jurul lor - era un înger din cer care le-a vestit minunata naştere).

Nu ştim dacă magii şi păstorii au ajuns în acelaşi timp la iesle să vadă Pruncul dar ceea ce este sigur - cu toţi au ajuns şi I s-au închinat ba mai mult magii au adus şi daruri!

UN LUCRU CIUDAT! - De ce nu a aflat întâi împăratul Irod despre naşterea unui nou împărat şi au aflat nişte oameni de rând lucrul acesta ?

Observăm că steaua a apărut pe cer dar nu toţi au avut ,, ochi să o vadă ”!!!

Şi în ziua de astăzi mulţi dintre noi nu au ,,ochii curaţi” am uitat să mai plângem iar ochii noştri sunt plini de ,,gunoaie”; suntem orbiţi de strălucirea bogăţiilor şi plăcerilor lumii acesteia încât greu ne mai putem curăţa ochii să vedem şi noi ce e în jurul nostru. Suntem ca şi fariseul de la templu! Ne mai rugăm poate dar o rugăciune de felul….Doamne îţi mulţumesc că nu sunt că………cel de lângă mine! Eu am avere, am de toate.El nu are nimic! şi nu ne dăm seama că noi avem bogăţii pieritoare iar el, singura bogăţie ,, credinţa mântuirii”. NOi ne lăudăm cu lucruri ce pier - el că se va duce-n cer!!

Să ne curăţim ochii şi să vedem şi noi ,, LUMINA” acea stea care ne-a fost dată! şi să privim de jos în sus nu de sus în jos. Să vedem că sunt oameni săraci, flămânzi şi goi. Noi avem o mulţime de haine că nu ştim cu care să ne îmbrăcăm pe când ei nu ştiu cu ce să se îmbrace (că nu au de loc)! Noi facem pretenţii la mâncare - ei nu au la ce face pretenţii că nu au nimic pe masă! Câte probleme nu sunt în jurul nostru dar noi nu le putem vedea! Suntem prinşi într-un cerc de unde nu putem vedea în afară şi ne mulţumim cu ,,orbirea” în care trăim dar Isus spune şi astăzi : ,,fără de Mine nu puteţi face nimic”

Haide-ţi să aruncăm ceea ce ne înfăşoară ochii şi să privim cu dragoste, bunătate, iubire şi dăruire! Haide-ţi să vedem Steaua ce a răsărit căci, călătorind după şi prin lumina ei  chiar de vom trece şi pe la iesle dar vom călători cu speranţa că într-o zi ne vom întâlni cu Acel datorită căruia a apărut Steaua în lume!

DOAMNE AJUTĂ!!!! 

Scurt istoric al bisericii penticostale din T.Vladimirescu decembrie 13, 2007

Prin anul 1927 o familie din Plopeni (jud. Suceava) îşi părăseşte locul natal şi se stabileşte mai aproape de pământurile ce le aveau primite după plecarea boierilor. Venind în acest sat, familia Papuc şi-a şi început lucrarea. Aproape în fiecare seară membrii familiei se adunau şi desfăşurau mici servicii divine (rugăciuni, cântări, predici). Uşor, uşor numărul penticostalilor s-a mărit prin venirea şi a altor fraţi tot de prin părţile Sucevei. Cu toţii s-au hotărât să se întâlnească în casa unuia dintre ei. Deşi satul era mic, asta nu înseamnă că nu aveau de unde să aibă probleme. Rând pe rând numărul penticostalilor a început să se mărească.Satul aparţinând de comuna Ringhileşti nu avea preot ortodox, deşi majoritatea oamenilor din sat erau de religia lui.Auzind acest preot că au apărut şi în Tudor penticostali, îşi bătea joc de ei şi spunea că ,, la pocăiţi în timp ce ei se roagă iese un câine de sub pat şi le dă cu coada pe la nas şi de asta ei fac aşa’’ (vorbea despre modul în care vedeau ei manifestarea Duhului Sfânt).Spunând aceste lucruri la slujbe ia făcut curioşi pe unii care au venit să vadă cu ochii lor lucrul acesta. Întrând în casă tot urmăreau să vadă când va ieşi acel ,, câine spus de popă’’. În prima zi în care au fost nu au văzut nimic; se gândeau că poate l-au ascuns pocăiţii fiindcă se tem de ei. La a doua întrunire a penticostalilor au venit din nou – nici de data aceasta nu au văzut nimic. Au mai mers şi în alte zile la întâlnirile fraţilor până într-o zi când au zis :,, e mult mai frumos la pocăiţi decât la popă’’; ba mai mult au chemat pe fraţi (fratele Papuc era conducător) şi i-au pus faţă în faţă cu popa de la Ringhileşti ca să le explice nişte lucruri din Biblie.După acest test, popa a ieşit foarte ,, şifonat’’: a cerut să fie dus de urgenţă acasă din cauză că nu avea cuvinte să poată explica ceea ce penticostalii au reuşit. Şi ,, cu ajutorul Duhului Sfânt poporul se înmulţea ‚’. Adunându-se un număr măricel de oameni noi la pocăinţă au început să facă seri de stăruinţă pentru primirea Duhului Sfânt. Mulţi din cei mai bătrâni erau convinşi că ei vor primi primii; dar n’a fost aşa. Prima persoană care a primit Duhul Sfânt a fost o fetiţă de 13 ani venită de curând la pocăinţă împreună cu părinţii ei. Această persoană încă mai este printre noi şi în ziua de astăzi. Spun fraţii că la pogorârea Duhului Sfânt peste ea s-a zguduit casa din temelii. Toţi cei care luau parte la această lucrare au fost prinşi de frică şi s-au întărit în credinţă foarte mult văzând că spusele fraţilor se adevereau.   Locul unde se adunau penticostalii în condiţiile de restricţie erau beciurile unora dintre fraţi.O împrejurare amuzantă pentru cei din zilele de astăzi povestită de fraţii mai bătrâni spune că au venit într-o seară târziu cei de la securitate la casa unui frate unde erau fraţii penticostali care se adunaseră pentru rugăciuni. Pentru a nu se auzi afară, au astupat geamurile cu perne. Cei de la securitate îl strigă pe fratele bătrân să iasă afară; acesta se dezbracă în haine de noapte (în pijamale) şi iese afară. La întrebarea dacă se află pocăiţi în casa sa moşul le-a spus : ,, eu sunt în haine de culcare dar dacă vreţi să intraţi puteţi veni’’. Atunci cei de la securitate au plecat urându-i noapte bună fratelui. Cei din interior stăteau ,,cu sufletul la gură’’ făcându-şi fel de fel de planuri ca ,, ce vom face dacă vom fi prinşi ?’’, dar Dumnezeu le-a dat biruinţă.Prin anul 1967 au mai venit la pocăinţă o altă serie de fraţi care, mai târziu au ajuns să ducă greul în Biserică. Dintre aceştia aş menţiona numele fratelui Dumitru Ciobanu, frate care mai este şi azi printre noi.Şi el povesteşte la rândul să despre vremurile grele ce le-au trecut penticostalii din Tudor.Mărindu-se numărul celor ce ,, se pocăiau ’’ , unul dintre noii membrii veniţi la credinţă a hotărât să-şi modifice casa cu scopul de a face din ea Casă de rugăciune. Aş putea spune că această casă a fratelui a fost prima Casă de Adunare, celelalte locuri de mai înainte nu erau stabile ( se schimbau mereu). Mergând pe versetul că ,, copii sunt o binecuvântare de la Domnul’’ în câţiva ani aproape s-a dublat numărul penticostalilor. Începuse a deveni şi pentru cei de alte religii o plăcere să vină la Adunare; aici copii spuneau poezii, cântau cântări spre lauda Domnului, Biserica era plină de har.Problemele nu dispăruseră în totalitate. Existau încă oameni care nu aveau altceva de făcut decât să meargă şi să spună tot felul de lucruri despre ,, pocăiţi’’ (că pocăiţi pun la cale răscoale, sunt zghihuiţi de draci, că prezic viitorul, vorbesc în alte limbi fără să le fi învăţat, etc.).Oamenii cu funcţii de pe vremea aceea au venit şi luau fraţii prooroci în posturi de poliţie sau în şcoli şi îi obligau să le vorbească în alte limbi.Fraţii nu făceau astfel de lucruri atunci ei îi băteau bine apoi îi făceau nebuni; îşi băteau joc de ei şi le dădeau drumul. Mai sunt multe lucruri pe care ar trebui să le menţionez în această lucrare, multe minuni făcute de Dumnezeu, multe biruinţe avute de fraţii de la noi, dar am să fiu mai scurt şi am să trec la perioada de după Revoluţie (1989).Aveam şi eu vârsta de vreo şase ani când a avut loc căderea comunismului şi aş putea spune că îmi amintesc multe lucruri chiar de pe acele vremuri. Cu câţiva ani înainte de căderea comunismului; cam prin 1980 – 1981, bunicul meu Vizitiu Ioan, cumpără o casă pentru actualii mei părinţi de la un vecin de al lor care plecase din localitate. Părinţii mei nu au vrut să stea în acea casă , aşa că şi-au cumpărat o altă casă iar casa unde trebuia să stea ei a devenit prima Casă de Adunare separată ( adică nu mai era în casa nimănui, a fost renovată, modificată special pentru a fi un locaş de rugăciune).În această casă încăpeau în jur de trei sute de suflete.Aş putea spune că acum a fost perioada de prosperitate a penticostalilor. În decursul a zece ani (1990 – 2000) de la două – trei sute de suflete s-a ajuns până la cinci – şase sute de suflete.Faptul care a produs creşterea aceasta a numărului penticostalilor (nu a tuturor) a fost aducerea de prin alte ţări a unor ajutoare.Pe vremea aceea prezbiter era Dumitru Popinciuc, un frate venit mai de mult la pocăinţă capabil să conducă poporul din localitate. Dispărând comunismul au dispărut şi căminele culturale şi atunci majoritatea tinerilor neavând unde să se ducă au veni la Adunare. Prinzând plăcere de Cuvântul Domnului s-au botezat şi mulţi dintre ei sunt astăzi părinţi şi împreună cu copii lor sunt prezenţi în Biserică.Numărul penticostalilor se mărea pe zi ce trecea, noua clădire era prea mică pentru numărul de persoane, aşa că fraţii au mai mărit construcţia adăugând la clădirea veche încă o cameră unde încăpeau toţi membrii din acea vreme.Lucrările prin Duhul Sfânt spuneau că Domnul mai are de lucrat şi că va mai scoate oameni din localitate la pocăinţă şi chiar aşa s-a întâmplat.În anul 1997 aproape tot poporul din sat mergea la Adunare; când era seară de Adunare nu mai găseai pe nimeni pe străzi sau pe acasă; toţi veneau la Casa Domnului. Rămăseseră în sat vreo patru sau cinci familii care nu veneau la Adunare. Numele satului era menţionat pe paginile ziarelor ca fiind satul cu ca mai mare natalitate, satul unde toţi sunt ,,pocăiţi’’, etc…Nu mai exista popă în sat de mai bine de 10 ani. Cei ce nu mergeau la Adunare sau dus pe la protopopiatul lor şi au cerut numaidecât popă că se pocăiesc toţi oamenii. Au adus ei un popă care ,, văzând că nu are cu ce trăi ‚’’ s-a lăsat de slujbă şi a plecat zicând că mai bine se înţelege cu pocăiţii decât cu enoriaşii săi.Abia prin 1996 au reuşit să aducă şi ei un popă în sat.Crescând copii fraţilor mari, nu mai era spaţiu în Adunare; fratele conducător murise şi în locul său a fost ales ca conducător fratele Neculai Ciobanu; actualul prezbiter al Bisericii Penticostale din sat; s-a hotărât cumpărarea unui teren în centrul satului şi construirea unei Biserici noi.Cu ajutorul tinerilor din sat plecaţi la lucru în alte ţări, al fraţilor din America; Austria; şi a celorlalte biserici din ţară şi al membrilor Bisericii s-a construit noua Biserică . La inaugurarea noii Adunări au fost prezenţi mai toţi oamenii din sat dar şi din alte localităţi. Mulţi din cei prezenţi au început să-L urmeze pe Domnul din acea zi.La ora actuală numărul penticostalilor din T. Vladimirescu este de 700-800 dacă nu mai mult.De 7-8 ani copiii fraţilor penticostali au profesor de religie din Adunare şi aş putea spune că din 500 de copii ce fac cursuri la şcoala din sat 300 sunt ai fraţilor penticostali.Nu există probleme între grupările religioase din sat; oamenii sunt foarte înţelegători ceea ce a produs o mare schimbare în sufletele lor ; nu în bine; a fost şi este alergătura unora după lucruri pământeşti dar, având câte 10-14 copii o consider necesară.Ceea ce nu am menţionat este lucrarea fraţilor din Adunare. Exceptând un sat din apropiere în toate celelalte sat la ora actuală există mici Adunări care au pornit de la evanghelizările fraţilor din Tudor (Truşeşti, Albeşti, Guranda, Româneşti, Ştefăneşti, etc..) De un an de zile lucrarea fraţilor este îndreptată asupra unui sat numit Rânghileşti Deal unde în această perioadă au venit la pocăinţă în jur de 15-20 de suflete. Unii dintre ei au cerut să fie botezaţi cu apă, alţii au primit deja Duhul Sfânt.Totuşi lucrarea din sat nu s-a încheiat. Câteva familii destrămate (oameni care datorită băuturii ajunseră de nimic; bătăi zilnice şi alte lucruri) au găsit liniştea şi fericirea în Domnul. Şi acum prin ei Dumnezeu mai aduce şi pe alţii la mântuire.Chiar cu câteva zile în urmă câteva femei au spus că vor să se pocăiască şi ele datorită faptului că l-au găsit pe preotul ortodox înjurând în biserică.Cuvântul prin Duhul Sfânt ne spune că mai are de lucrat şi noi aşteptăm căci ştim că ce a promis EL duce la împlinire.MARANATA – DOMNUL NOSTRU VINE

Lucrarea Duhului Sfânt de convingere a păcătosului decembrie 8, 2007

                  Lucrarea Duhului Sfânt de convingere a păcătosului  

 Cunoaşterea Duhului Sfânt  

Am putea spune că lumea a trecut şi încă trece prin mai multe perioade sau vremi. În zilele de astăzi noi trăim în vremea Duhului Sfânt, suntem în perioada în care El lucrează într-un mod cu totul deosebit pe acest pământ. Duhul Sfânt este acela care ne dă putere să ducem o viaţă biruitoare şi roditoare, de aceea consider că este foarte important să fim bine informaţi cu privire la Persoana şi la lucrarea Duhului Sfânt.

Foarte multe persoane se întreabă : ,, Cine este Duhul Sfânt?; Ce roade aduce ? Ce daruri dă? Cum se manifestă sau cum lucrează în viaţa omului?’’.

Pentru toate aceste întrebări se pot găsi şi răspunsuri. Chiar de există multe păreri neclare şi greşite cu privire la Duhul Sfânt, am putea spune două lucruri sigure şi clare despre Acesta : - Duhul Sfânt este Dumnezeu  

                 – Duhul Sfânt este a treia Persoană a Trinităţii divine.

Duhul Sfânt este Dumnezeu şi cunoaştem acest lucru prin aceea că El :

-         poartă numele lui Dumnezeu

-         posedă însuşiri ale lui Dumnezeu

-         împlineşte lucrările lui Dumnezeu

 Duhul Sfânt este a treia Persoană a Trinităţii divine. El nu este numai o denumire a puterii lui Dumnezeu sau a anumitor însuşiri ale Lui, ci El este şi poate fi caracterizat chiar şi ca o ,,Persoană’’.

În Biblie vedem că Duhul Sfânt :

-         are însuşirile esenţiale ale unei persoane (cunoaşte, dă daruri, alege)

-         acţionează ca persoană (poate învăţa, poate vorbi, ne ajută şi mijloceşte pentru noi)

-         poate fi tratat ca o persoană (poate fi : hulit, minţit, batjocorit, întristat)

Tot din Biblie învăţăm că Duhul Sfânt ne este prezentat sub diferite forme şi simboluri. Dintre ele aş menţiona :

-         Porumbelul (Matei 3:16 la botezul lui Isus)

-         Apa vie (în Ioan 7: 38-39 Isus vorbeşte despre Duhul)

-         Undelemnul (1Samuel 16:13 ,,Duhul Domnului a venit peste David)

-         Focul (Faptele Apostolilor 2:1-4 )

-         Pecetea (Efeseni 1:13 ,,…aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt’’)

-         Vântul sau suflarea (Ioan 20:22,, după aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt’’)

-         Zălogul sau garanţia (2Corinteni 1:22 ,,…ne-a pus în inimă arvuna Duhului…’’)

Noi cunoaştem Dumnezeirea Duhului Sfânt prin numele şi însuşirile pe care Biblia i le atribuie. Întrucât Duhul Sfânt este Dumnezeu, toate însuşirile lui Dumnezeu devin însuşiri ale Duhului Sfânt (este atotprezent, atotputernic, atotştiutor, veşnic,etc..)

Acestea sunt doar câteva lucruri doar din care ne-am putea da seama despre cine este Duhul Sfânt şi despre câteva din calităţile Lui.1 Motivaţia alegerii temei 

Foarte multe persoane nu cunosc cum lucrează Duhul Sfânt în viaţa omului şi nici nu ştiu că El a lucrat în trecut şi că încă mai lucrează şi astăzi.

Dacă am vrea să vedem care este lucrarea Duhului Sfânt am putea spune că este :

-         de al proslăvi pe Isus

-         de a ne face capabili să depunem mărturie

-         de al convinge pe păcătos

-         de a determina naşterea din nou

-         de a da siguranţa mântuirii

-         de a da biruinţă

-         de a produce roadă

-         de a da daruri

-         de a ne ajuta în rugăciune

-         de a ne călăuzi

Acestea sunt câteva din lucrările ce le are de făcut Duhul Sfânt în viaţa omului.

Mi-am ales această temă din dorinţa de a studia şi de a cunoaşte cum lucrează Duhul Sfânt la convingerea omului păcătos.

Pe ansamblul omenirii am putea spune că lumea trăieşte trei perioade: Vremea Tatălui (perioada Vechiului Testament),Vremea Fiului (perioada Noului Testament până la înălţare) şi Vremea Duhului (perioada de la Rusalii până la finalul omenirii).

Noi ne aflăm în perioada Duhului,perioadă în care oamenii credincioşi, Biserica (poporul lui Dumnezeu) trăiesc pe baza învăţăturilor, sfaturilor şi mustrărilor trimise de Tatăl prin puterea Duhului, adică prin proorocii şi prin vedenii.

Foarte mulţi oameni încă nu înţeleg rolul Duhului Sfânt şi nici lucrarea ce o desfăşoară El în viaţa omului.

Această putere a fost promisă de Domnul Isus Hristos tuturor care Îl primesc pe El ca Domn şi Mântuitor. Domnul Isus spune că toţi cei ce cred în El vor face aceleaşi lucrări ca şi El şi că dacă vom cere ceva în Numele Său vom căpăta.

Dacă am cunoaşte acele principii de bază pe care ne garantează foloasele spirituale am putea să devenim mai consecvenţi în umblarea noastră cu Duhul Sfânt şi mai eficienţi în mărturia pe care o depunem pentru Mântuitorul în faţa oamenilor.

Dacă am înţelege în mod corect viaţa de creştini am putea spune că nu e nici prea grea şi nici prea complicată sau greu de trăit. De fapt, viaţa de creştin este atât de simplă încât ne poticnim singuri de însăşi simplitatea ei; dar pe deoparte este atât de grea încât nimeni nu o poate trăi. Acest paradox apare din faptul că, viaţa de creştin este o viaţă supranaturală, iar singurul care o poate trăi este Mântuitorul Isus.

Până să ajungem să trăim această viaţă supranaturală( această viaţă de creştin) trebuie să lăsăm pe Duhul Sfânt să-şi înceapă lucrarea Sa de convingere a noastră faţă de noi înşine. Să-L lăsăm pe Duhul Sfânt să-şi manifeste activitatea iar noi să ne lăsăm inimile prelucrate şi să avem credinţă pentru ca El să ne poată descoperi cât de păcătoşi suntem în comparaţie cu slava lui Dumnezeu. Studiul meu este de a prezenta cum lucrează Duhul Sfânt la convingerea omului păcătos.

2. Lucrarea Duhului Sfânt de convingere a păcătosului

  

Versetul biblic din Ioan 16:8 ne spune clar care este lucrarea Duhului Sfânt asupra păcătosului: ,,Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata’’.

El (Duhul Sfânt) este cel care ne va descoperi nouă personal toate faptele noastre rele dar şi neprihănirea şi chiar mai mult şi judecata. Duhul Sfânt este cel care deschide ochiul lăuntric al omului, astfel ca acesta să-şi poată recunoaşte vinovăţia personală înaintea lui Dumnezeu. Acesta este cel mai esenţial lucru pentru om ca să poată fi iertat.

În momentul în care L-ai invitat pe Isus ca Domn şi mântuitor în viaţa ta deja îl ai pe Duhul Sfânt care te-a îndemnat să faci acest lucru. În momentul în care Domnul Isus a intrat în viaţa ta, Duhul Sfânt a venit să locuiască şi el în viaţa ta.

Cuvântul biblic ne spune că dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. Mărturisirea înseamnă a fi de acord cu Dumnezeu în privinţa păcatelor tale iar lucrul acesta implică trei aspecte importante de care trebuie să ţii cont şi anume :

-         să recunoşti că păcatul/păcatele comise de tine – pe care trebuie să le specifici în faţa lui Dumnezeu – sunt ceva rău ce întristează faţa Domnului.

-         să recunoşti că Dumnezeu ţi-a iertat păcatele prin moartea Domnului Isus pe cruce

-          să te pocăieşti, adică să-ţi schimbi atitudinea ta faţă de păcat. Prin puterea Duhului Sfânt aceasta va avea ca urmare o schimbare în conduită. În loc să continui să faci ceea ce doreşte vechea ta fire păcătoasă, vei face ceea ce doreşte Dumnezeu.

Versetul din Ioan 16:9 ne spune cu privire la ce păcate convinge Duhul Sfânt pe omul păcătos. Păcatul menţionat aici este necredinţa în Domnul Isus.

După ce omul primeşte plinătatea Duhului lui Dumnezeu prin credinţă, încrede-te în El ca să-ţi umple trupul, fiinţa de Duh aşa cum scrie în Efeseni5:18.

             Cunoaşterea Duhului Sfânt  

Am putea spune că lumea a trecut şi încă trece prin mai multe perioade sau vremi. În zilele de astăzi noi trăim în vremea Duhului Sfânt, suntem în perioada în care El lucrează într-un mod cu totul deosebit pe acest pământ. Duhul Sfânt este acela care ne dă putere să ducem o viaţă biruitoare şi roditoare, de aceea consider că este foarte important să fim bine informaţi cu privire la Persoana şi la lucrarea Duhului Sfânt.

Foarte multe persoane se întreabă : ,, Cine este Duhul Sfânt?; Ce roade aduce ? Ce daruri dă? Cum se manifestă sau cum lucrează în viaţa omului?’’.

Pentru toate aceste întrebări se pot găsi şi răspunsuri. Chiar de există multe păreri neclare şi greşite cu privire la Duhul Sfânt, am putea spune două lucruri sigure şi clare despre Acesta : - Duhul Sfânt este Dumnezeu  

                 – Duhul Sfânt este a treia Persoană a Trinităţii divine.

Duhul Sfânt este Dumnezeu şi cunoaştem acest lucru prin aceea că El :

-         poartă numele lui Dumnezeu

-         posedă însuşiri ale lui Dumnezeu

-         împlineşte lucrările lui Dumnezeu

 Duhul Sfânt este a treia Persoană a Trinităţii divine. El nu este numai o denumire a puterii lui Dumnezeu sau a anumitor însuşiri ale Lui, ci El este şi poate fi caracterizat chiar şi ca o ,,Persoană’’.

În Biblie vedem că Duhul Sfânt :

-         are însuşirile esenţiale ale unei persoane (cunoaşte, dă daruri, alege)

-         acţionează ca persoană (poate învăţa, poate vorbi, ne ajută şi mijloceşte pentru noi)

-         poate fi tratat ca o persoană (poate fi : hulit, minţit, batjocorit, întristat)

Tot din Biblie învăţăm că Duhul Sfânt ne este prezentat sub diferite forme şi simboluri. Dintre ele aş menţiona :

-         Porumbelul (Matei 3:16 la botezul lui Isus)

-         Apa vie (în Ioan 7: 38-39 Isus vorbeşte despre Duhul)

-         Undelemnul (1Samuel 16:13 ,,Duhul Domnului a venit peste David)

-         Focul (Faptele Apostolilor 2:1-4 )

-         Pecetea (Efeseni 1:13 ,,…aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt’’)

-         Vântul sau suflarea (Ioan 20:22,, după aceste vorbe, a suflat peste ei şi le-a zis: Luaţi Duh Sfânt’’)

-         Zălogul sau garanţia (2Corinteni 1:22 ,,…ne-a pus în inimă arvuna Duhului…’’)

Noi cunoaştem Dumnezeirea Duhului Sfânt prin numele şi însuşirile pe care Biblia i le atribuie. Întrucât Duhul Sfânt este Dumnezeu, toate însuşirile lui Dumnezeu devin însuşiri ale Duhului Sfânt (este atotprezent, atotputernic, atotştiutor, veşnic,etc..)

Acestea sunt doar câteva lucruri doar din care ne-am putea da seama despre cine este Duhul Sfânt şi despre câteva din calităţile Lui.1 Motivaţia alegerii temei 

Foarte multe persoane nu cunosc cum lucrează Duhul Sfânt în viaţa omului şi nici nu ştiu că El a lucrat în trecut şi că încă mai lucrează şi astăzi.

Dacă am vrea să vedem care este lucrarea Duhului Sfânt am putea spune că este :

-         de al proslăvi pe Isus

-         de a ne face capabili să depunem mărturie

-         de al convinge pe păcătos

-         de a determina naşterea din nou

-         de a da siguranţa mântuirii

-         de a da biruinţă

-         de a produce roadă

-         de a da daruri

-         de a ne ajuta în rugăciune

-         de a ne călăuzi

Acestea sunt câteva din lucrările ce le are de făcut Duhul Sfânt în viaţa omului.

Mi-am ales această temă din dorinţa de a studia şi de a cunoaşte cum lucrează Duhul Sfânt la convingerea omului păcătos.

Pe ansamblul omenirii am putea spune că lumea trăieşte trei perioade: Vremea Tatălui (perioada Vechiului Testament),Vremea Fiului (perioada Noului Testament până la înălţare) şi Vremea Duhului (perioada de la Rusalii până la finalul omenirii).

Noi ne aflăm în perioada Duhului,perioadă în care oamenii credincioşi, Biserica (poporul lui Dumnezeu) trăiesc pe baza învăţăturilor, sfaturilor şi mustrărilor trimise de Tatăl prin puterea Duhului, adică prin proorocii şi prin vedenii.

Foarte mulţi oameni încă nu înţeleg rolul Duhului Sfânt şi nici lucrarea ce o desfăşoară El în viaţa omului.

Această putere a fost promisă de Domnul Isus Hristos tuturor care Îl primesc pe El ca Domn şi Mântuitor. Domnul Isus spune că toţi cei ce cred în El vor face aceleaşi lucrări ca şi El şi că dacă vom cere ceva în Numele Său vom căpăta.

Dacă am cunoaşte acele principii de bază pe care ne garantează foloasele spirituale am putea să devenim mai consecvenţi în umblarea noastră cu Duhul Sfânt şi mai eficienţi în mărturia pe care o depunem pentru Mântuitorul în faţa oamenilor.

Dacă am înţelege în mod corect viaţa de creştini am putea spune că nu e nici prea grea şi nici prea complicată sau greu de trăit. De fapt, viaţa de creştin este atât de simplă încât ne poticnim singuri de însăşi simplitatea ei; dar pe deoparte este atât de grea încât nimeni nu o poate trăi. Acest paradox apare din faptul că, viaţa de creştin este o viaţă supranaturală, iar singurul care o poate trăi este Mântuitorul Isus.

Până să ajungem să trăim această viaţă supranaturală( această viaţă de creştin) trebuie să lăsăm pe Duhul Sfânt să-şi înceapă lucrarea Sa de convingere a noastră faţă de noi înşine. Să-L lăsăm pe Duhul Sfânt să-şi manifeste activitatea iar noi să ne lăsăm inimile prelucrate şi să avem credinţă pentru ca El să ne poată descoperi cât de păcătoşi suntem în comparaţie cu slava lui Dumnezeu. Studiul meu este de a prezenta cum lucrează Duhul Sfânt la convingerea omului păcătos.

2. Lucrarea Duhului Sfânt de convingere a păcătosului

  

Versetul biblic din Ioan 16:8 ne spune clar care este lucrarea Duhului Sfânt asupra păcătosului: ,,Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata’’.

El (Duhul Sfânt) este cel care ne va descoperi nouă personal toate faptele noastre rele dar şi neprihănirea şi chiar mai mult şi judecata. Duhul Sfânt este cel care deschide ochiul lăuntric al omului, astfel ca acesta să-şi poată recunoaşte vinovăţia personală înaintea lui Dumnezeu. Acesta este cel mai esenţial lucru pentru om ca să poată fi iertat.

În momentul în care L-ai invitat pe Isus ca Domn şi mântuitor în viaţa ta deja îl ai pe Duhul Sfânt care te-a îndemnat să faci acest lucru. În momentul în care Domnul Isus a intrat în viaţa ta, Duhul Sfânt a venit să locuiască şi el în viaţa ta.

Cuvântul biblic ne spune că dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. Mărturisirea înseamnă a fi de acord cu Dumnezeu în privinţa păcatelor tale iar lucrul acesta implică trei aspecte importante de care trebuie să ţii cont şi anume :

-         să recunoşti că păcatul/păcatele comise de tine – pe care trebuie să le specifici în faţa lui Dumnezeu – sunt ceva rău ce întristează faţa Domnului.

-         să recunoşti că Dumnezeu ţi-a iertat păcatele prin moartea Domnului Isus pe cruce

-          să te pocăieşti, adică să-ţi schimbi atitudinea ta faţă de păcat. Prin puterea Duhului Sfânt aceasta va avea ca urmare o schimbare în conduită. În loc să continui să faci ceea ce doreşte vechea ta fire păcătoasă, vei face ceea ce doreşte Dumnezeu.

Versetul din Ioan 16:9 ne spune cu privire la ce păcate convinge Duhul Sfânt pe omul păcătos. Păcatul menţionat aici este necredinţa în Domnul Isus.

După ce omul primeşte plinătatea Duhului lui Dumnezeu prin credinţă, încrede-te în El ca să-ţi umple trupul, fiinţa de Duh aşa cum scrie în Efeseni5:18.

Despre mine decembrie 8, 2007

M-am născut într-o familie de oameni credincioşi şi mulţumesc Domnului că m-a îndrumat şi pe mine să rămân pe calea Sa.
Am învăţat în clasele I - VIII în localitatea de naştere apoi am urmat liceul într-o localitate la 20 km depărtare de acasă timp de 4 ani apoi am făcut cursurile Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din Iaşi cu durata studiilor de 5 ani; Institutul Teologic şi acum sunt în ultimul an la Facultatea de Litere din Iasi cu specializarea  limbă română.
În tot acest timp am lucrat şi ca profesor(de religie )predând la clasele I - VIII în satul natal.
La ora actuală sunt profesor de educaţie fizică şi sport în localitatea mea de naştere.
    Frecventez Biserica Penticostală din satul Tudor Vladimirescu; o Biserică mare cu aproape 1000 de membri.

Prietenia decembrie 8, 2007

PRIETENIA Prietenia se măsoară doar în amintiri, voie bună, linişte şi iubire……… Prietenia inseamnă iubirea supremă, cel mai valoros lucru, cea mai deschisă comunicare…adevărul cel mai sever,cel mai sincer sfat şi cea mai mare comuniune de gânduri de care sunt capabile femeile si barbaţii. Nu exista iubire mai mare şi mai puternică decât cea pe care o exprimă prietenia… un lucru bun devine mai bun şi mai frumos dacă poţi să-l împarţi cu prietenii. Prietenii au ceva ce iţi lipseşte…de pildă optimismul. Ei te fac să simţi că totul va fi bine în lume cât timp iţi vor sta în preajmă. Kilometri obositori trec repede şi îi parcurgi mai vesel, mai usor… Si lumea-ntreagă pare mai senină când ai un prieten drept însoţitor… Prietenii cei mai apropiaţi sunt cei care înţeleg cel mai bine ce e cu viaţa noastră, cărora le pasă de noi la fel ca şi nouă, care ne sunt alături la succese şi la eşecuri, sunt cei care rup farmecele asupra singurătăţilor noastre. Prietenii trainici sunt cu adevărat una dintre bogaţiile vieţii. Avuţia ta este acolo unde sunt prietenii tai.   Temelia adevăratei prietenii este încrederea !!! Edificiul ei-respectul…..Prieteni, tovarăşi de drum, iubiţi, ne sunt cei care ne acordă încrederea lor deplină… Un prieten este alături de tine atunci când nu mai e nimeni altcineva…Tot ce pot face pentru prietenul meu este să-i fiu pur şi simplu prieten… Nu am averi cu care să-l răsplătesc… Dacă el ştie că prietenia lui mă face fericit,nu va dori o altă recompensă. În asta constă măreţia prieteniei……Ţin la tine pentru că ştii să ignori slăbiciunile şi rătăcirile mele şi mă susţii cu fermitate să dau ce-i mai bun din mine. Un prieten te acceptă aşa cum eşti…dar speră la ceea ce ai putea să fii……. Pt a-ţi face un prieten trebuie să mai închizi câte un ochi, pentru a-l păstra însa pe amandoi. Un prieten este cineva care te ştie pe dinafară şi încă-i mai place ce vede. Fericirea pare a fi fost dată pentru a fi împărtăşită…. Când prietenii sunt cei adevăraţi, ei reprezintă cel mai sigur lucru din lume………. Prietenii sunt tot ce contează….nu aş putea trăi fără dragostea lor……..

Lumina şi întunericul decembrie 8, 2007

           Biblia ne spune că la început Dumnezeu a făcut cerul şi pământul. Peste tot domnea întunericul dar, la porunca Domnului (,, să fie lumină”), pământul s-a luminat. Biblia ne spune că Dumnezeu a despărţit lumina de întuneric numind lumina zi iar întunericul noapte. Niciodată nu va sta lumina cu întunericul la un loc! Dumnezeu a spus asta! Vedem lucrul ăsta biblic dar şi din viţa de zi cu zi. Dacă ne trimite cineva să mergem într-o încăpere unde nu am mai fost niciodată şi să-i povestim după ce ieşim cum e înăuntru şi ce e acolo, fără lumină nu am vedea nimic doar am putea achipui (pipăi)cu mâna aproximând dar, când avem o luminiţă (fie ea cât de mică) avem posibilitatea de a vedea şi de a ne da seama ce e acolo! Tot aşa e şi viaţa omului; dacă omul nu are ,,o luminiţă” în viaţă umblă ca un orb; se învărte din loc în loc şi merge doar pe achipuite! Acest fel de om e mereu în ,,achipuire”; pune mâna pe toate dar greu îşi dă seama ce a atins! Unii se mulţumesc că au atins anumite lucruri dar nu sunt curioşi ce au atins şi… rămân doar cu aşta; alţii sunt stârniţi de ceea ce au achipuit şi fac tot posibilul, luptă din toate puterile să facă lumină sau să aducă la lumină ceea ce au atins pentru a putea vedea şi forma şi culoarea.

        Mulţi oameni se bucură în sinea lor şi susţin că Îl au pe Dumnezeu dar, din păcate, trăirea lor, faptele lor, umblarea şi vorbirea îi dă de gol. Ei trăiesc dar cu o credinţă înşelătoare!

CE NE SPUNE BIBLIA DESPRE LUMINĂ ? Luca 11:33-36

        ,,Nimeni n’aprinde o lumină, ca s’o pună într-un loc ascuns sau sub o baniţă; ci o pune într-un sfeşnic, pentru ca cei ce intă să vadă lumina. Ochiul este lumina trupului tău. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău este plin de lumină; dar dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău este în întuneric. Ia seama ca lumina care este în tine să nu fie întuneric. Aşa că. dacă tot trupul tău este plin de lumină, fără să aibă vreo parte întunecată, va fi în totul plin de lumină, întocmai ca atunci când te-ar lumina o lampă cu lumina ei mare”

         După cum a creat Dumnezeu zi şi noapte aşa sunt împărţiţi şi oamenii : oameni care trăiesc în lumină şi oameni care trăiesc în întuneric. Putem spune că, mai există o categorie de oameni! Oameni ,,între” care nici ei nu ştiu ce vor; vor şi plăceri trupeşti (distracţii, chefuri, beţii, etc) dar şi raiul. Săracii! ei nu ştiu că nu pot sluji la doi stăpâni, ei nu îşi dau seama că lumina nu stă la un loc cu întunericul!

C e de preţ este şi ochiul! Dacă el este sănătos atunci trupul este luminat!

Foarte adevărta! Dacă la fereastra casei noastre am pune în loc de ,,un ochi de sticlă” de la fereastră unul din ciolofan? Câtă lumină ar intra în casă? Cred că puţină! Dar totuşi mai intră lumină dar dacă am pun în loc de ,,ochiul de sticlă” un covor sau am astupa cu un material opac ce s-ar întâmpla ? Degeaba ar fi lumină afară, în casă ea nu va pătrunde! De asta ne spune şi Biblia să ne păstrăm ,,ochii curaţi” ca si trupul să fie curat.

Câte păcate se fac cu ochii! De la ei porneşte şi pofta rea, lăcomia etc….

         Isus - Lumina lumii (Ioan 8:12-29)

Versetul 12 ne spune: ,,…Eu sunt Lumina lumii; cine mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric ci va avea lumina vieţii”

Adevărata lumină e Isus! Numai prin EL putem primi lumină. Cuvântul Lui e ,,o candelă pentru mine şi o lumină pe cărarea mea”. Nu lumânările (de la Paşti şi cele de dinaintea morţii) pot da lumină! Poate cânta preotul mult şi bine cu lumânarea în mână; lumina n’o dă el (cine ştie de o are şi el); lumina o dă Isus. Lumina lui Isus luminează în întuneric, ea nu se stinge dak bate vântul iar odată ce ai primit această lumină, nu mai ai nevoie de alta trecătoare. Luaţi lumină de la Isus nu de la……..

Nu ştiţi cum să ajungeţi la această lumină? E simplu! Puneţi-vă pe genunchi şi spuneţi: ,,Doamne vino şi în viaţa mea, văd că mereu umblu în întuneric bâjbâind şi căutând mereu dar nu am găsit lumina Ta, te rog vino şi în inima mea, lasă Duhul Tău Sfânt să mă lumineze şi curăţă-mă de păcate, vreau de azi să fiu copilul Tău. Primeşte-mă şi rămâi în viaţa mea. Amin.

,,Căutaţi şi veţi găşi; cereţi şi vi se va da….” 

depre satul meu decembrie 8, 2007

Teritoriul României este împărţit în 41 de judeţe, plus municipiul Bucureşti.Botoşani este un judeţ din nordul regiunii Moldova din România. El era, în anul 2005, compus din 2 municipii, 5 oraşe şi 71 de comune .Judeţul Botoşani este o regiune cuprinsă între Siret şi Prut, în extremitatea de nord - est a ţării, la graniţa cu Ucraina (la nord) şi Republica Moldova (la est). La vest şi sud se învecinează cu judeţele Suceava şi Iaşi;        Comuna Albeşti este una din cele 71 de comune ale judeţului Botoşani şi cuprinde în alcătuirea sa următoarele sate : Măşcăteni, Costiugeni,Tudor Vladimirescu, Buimaceni, Jijia. Populaţia acestei comune este de peste 5.550 locuitori.Comuna Albeşti se află situată în partea de sud-est a judeţului Botoşani. Şesul Jijiei, ca şi al celorlalte văi mai mici, precum şi terasele Jijiei au fost locuite în decursul vremurilor de diverse comunităţi umane, începând din neoliticul timpuriu şi sfârşind cu perioada deudalismului târziu. Pe teritoriul comunei s-au depistat 25 puncte arheologice. De asemenea s-a descoperit un mic tezaur monetar feudal pe teritoriul satului Buimăceni, precum şi resturile a două necropole feudale.. Principala ocupaţie dar şi sursă de venituri a locuitorilor comunei o constituie agricultura, în diversitatea sa, începând cu realizarea principalelor culturi specifice acestei zone(grâu, porumb, orz, sfeclă de zahăr, cartofi, leguminoase, etc) şi continuând cu creşterea animalelor şi prelucrarea produselor agro-alimentare. Satul Tudor Vladimirescu Aproape de malul drept al râului Prut; la circa 15 kilometri depărtare de acesta, cu aproximativ 120 de ani în urmă câţiva oameni ce aveau pământ prin aceste locuri s-au hotărât să-şi construiască câteva bordeie la capătul ogoarelor lor fiind de prin alte locuri (Plopeni, Dumbrăveni-Suceava). Acestea sunt primele semne de alcătuire ale satului.Ca aşezare pe glob, satul Tudor Vladimirescu se află în Emisfera Nordică 47⁰39^’ latitudine nordică şi 27⁰13’ longitudine estică.Fiind aşezat, la început într-o vale, de-a lungul unui pârâu, la capătul moşiilor boiereşti a primit pentru prima dată numele de Fundul moşiei. Cu trecerea timpului satul s-a mărit tot mai mult. Primii oameni veniţi şi-au mai adus şi alte rude găsind condiţii prielnice şi văzând bunătatea (rodnicia ) acestor pământuri şi au început să-şi construiască căsuţe. Căsuţele erau construite din stuf apoi lipite cu lut, altele făcute din bârne sau din chirpici(lut cu paie).           Majoritatea aveau acelaşi aspect şi aceeaşi construcţie (1-2 camere şi un hol micuţ pe mijloc). Mai târziu, având în vedere creşterea numărului de locuitori, satul a primit altă denumire “Principele Mihai nemaiplăcându-le locuitorilor  vechea denumire. Degeaba au intrat comuniştii cu buldozerele în istorie, schimbînd majoritatea denumirilor de localităţi botoşănene cu nume de personalităţi, fără iz de regalitate. În conştiinţa omului de rînd, tot vechile denumiri au persistat, cu toate schimbările ce au intervenit de-a lungul anilor. “Principele Mihai” sau Tudor Vladimirescu, “Ferdinand” sau Mihail Kogălniceanu, “Ichimenii lui Morţun” sau “Avram Iancu” sînt doar cîteva din amprentele lăsate de istorie şi un exemplu că armata roşie nu a reuşit să subjuge conştiinţa locuitorilor acestor meleaguri. Pămîntul a rămas acelaşi. Nu s-a mutat din loc. Indiferent de numele pe care-l poartă.  Imediat ce au venit la putere, comuniştii au avut grijă să taie de la rădăcină orice urmă a regalităţii, pe care o considerau exploatatoare. Modalitatea? Schimbarea denumirii localităţilor le-a părut a fi cea mai bună soluţie. Drept urmare, au botezat o serie de sate şi comune cu nume de eroi ai neamului, care să nu le amintească localnicilor de vechea orînduire. Dacă unele denumiri au legătură cu istoria aşezărilor, altele nici gînd. Bunoară, satul Tudor Vladimirescu din comuna Albeşti. Înainte se numea “Principele Mihai”, dar din cauza incompatibilităţii cu ideea de regalitate, a ajuns să poarte numele marelui conducător al Revoluţiei de la 1821, originar de altfel din judeţul Gorj. Dar în Botoşani sînt doi de “Tudor Vladimirescu”. Mai este un sat cu aceeaşi denumire şi în comuna Avrămeni.Din punct de vedere fizico-geografic, teritoriul satului Tudor Vladimirescu este situat în partea de est – sud-est a Depresiunii Jijia-Baseu, subdiviziune a Câmpiei de Nord a Moldovei. Relieful : are un aspect valurit cu interfluvii comunale, separate prin vaile râurilor Prut si Baseu. Relieful din jurul satului este predominant deluros ; dealuri folosite în agricultură cât şi ca imaşuri (atât pentru păşunat cât şi pentru fâneţe). Relieful deşi nu este prea variat, este un tarâm al frumuseţii blânde, ale unei naturi trainice şi prietenoase, etalând o netulburată linişte şi armonie. Asezare geografica: Satul Tudor Vladimirescu, comuna Albeşti, judetul Botosani, este situat în extremitatea nord-estica a tarii si se învecineaza la nord cu comuna Durneşti, la est cu comuna Româneşti, la sud cu comuna Todireni, iar la vest cu comuna Albeşi (din care şi face parte). Satul este înconjurat de următoarele localităţi : Albeşti ; Durneşti ; Sarata ; Rânghileşti şi Jijia . Distanţa dintre Tudor şi cele mai apropiate sate este de 3-4 km.Cursurile de apă: au o direcţie nord - vest, sud – est.Apele curgătore cele mai apropiate sunt pârâul Corogea, aflat la 3km de sat , râul Jijia, aflat la 10km distanţă şi râul Prut aflat la 15km distanţă. Lacuri: Dintre iazurile aflate în apropierea satului, ce confera o frumuseţe mai aparte putem aminti: iazul Brătescu (proprietate privată – un loc deosebit pentru pescuit, vizitat de mulţi amatori de pescuit de prin înprejurimi); iazul Şurubaru, ect. Mai sunt şi alte iazuri dar mai mici ca dimensiune.Clima: este temperat - continentală, influenţată puternic de masele de aer din estul continentului, fapt ce determină ca temperatura medie anuală să fie mai redusă decât în restul ţării ( 8- 9 0 C), cu precipitaţii variabile , verile sunt secetoase si calduroase şi au regim scăzut de umezeală, cu vânturi predominante din nord - vest şi sud – vest, iar iernile sunt geroase şi sărace în zapadă.         Solurile predominante sunt cernozomiale.          Vegetaţia:  este diversa, alternând vegetatia ierboasa cu cea lemnoasa, fauna diversa.           Conforma condiţiilor pedoclimatice şi de relief, este împărţită în doua zone: una cu pădure de foioase şi alta de silvostepă. Pădurile conţin stejar (Quercus robur), carpen (Carpinus betulus), tei, frasin (Fraxinus excelsior L.), arţar, cireş (Prunus avium), plop. Cea mai mare parte a teritoriului este destinată agriculturii cu soluri fertile (cernoziomuri cambice) pe care se cultivă grâu, porumb, cartofi, sfeclă de zahăr, etc.      Principala ocupaţie dar şi sursă de venituri a locuitorilor satului o constituia, până acum trei ani, agricultura, în diversitatea sa, începând cu realizarea principalelor culturi specifice acestei zone(grâu, porumb, orz, sfeclă de zahăr, cartofi, leguminoase, etc) şi continuând cu creşterea animalelor şi prelucrarea produselor agro-alimentare.Caracterizarea populaţiei:  Populaţia satului este de peste 2200 locuitori, aproape cât populaţia întregii comune. După revoluţie populaţia satului a crescut foarte mult. Media copiilor  pe familie este de 7; majoritatea familiilor sunt numeroase, sunt familii care au 15copii. Populaţia este tânără alcătuită dintr-un număr mare de copii şi persoane până în 45-50 de ani, mai rar vârstnici( cea mai în vârstă persoană are 80 de ani).        Tinerii din sat merg la studii, la munci în alte zone dar se reîntorc înapoi şi se localizează aici. Este un sat într-o continuă dezvoltare.        De câţiva ani a scăzut foarte mult interesul pentru agricultură, majoritatea emigrând în alte ţări ca Italia, Spania, Franţa, Austria unde au început să lucreze în construcţii. Dar nu numai cei plecaţi lucrează în construcţii! Şi cei care au rămas în ţară s-au lăsat de agricultură şi s-au apucat de construcţii. Merg prin ţară (Iaşi, Bacău, Constanţa) şi construiesc. Nu sunt muncitori calificaţi dar au abilităţi deosebite în acest domeniu de aceea sunt şi foarte căutaţi.        Unii dintre ei lucrează angajaţi iar alţii ,,la negru’’ sunt salahorii/ucenicii celor care ştiu meserie.  Un salahor câştigă în medie 1500 ron pe lună. O sumă medie ce intră în sat la sfârsitul unei săptămâni pe perioada verii depăşeşte miliardul, ceea ce înseamnă că populaţia de aici o duce destul de bine.        La ora actuală sunt peste 50 de maşini; 15 tractoare, 60 de calculatoare; animale şi păsări - nu mai zic - sunt o mulţime.        În sat îşi desfăşoară activitatea 2 mori de porumb ; 2 prese de ulei ; 8 magazine bine aprovizionate încât cei din sat nu duc lipsă de marfă.      Ca centre mai mari din sat ce merită menţionate sunt şcoala (care cuprinde 3 localuri cu 11 săli de clasă dar insuficiente pentru numărul de copii ce sunt încadraţi în şcoală) ; bisricile (sunt 3 : ortodoxă, penticostală şi baptistă) şi un ,, punct sanitar’’(care abia s-a construit dar nu e încă finalizat ).Referitor la populaţie pe culte religioase  : cultul ortodox (800-900 persoane, penticostali (peste 1000-1200 persoane) şi baptişti (sub 30 persoane).Locuinţele din sat sunt una lângă alta, cu greu se mai găsesc locuri de construcţii. Tinerii au început să extindă satul şi în câţiva ani deja a apărut un nou cartier/sat modern cu case moderne etajate. Numărul de locuinţe depăşeste 800. O treime din populaţia satului au apă curentă în locuinţe. Majoritatea au fântâni la care şi-au montat hidrofoare pentru a le uşura condiţiile de viaţă. Aproape fiecare casă este prevăzută şi cu baie. Utilajele electrice sunt în maximă utilizare (maşinile de spălat automate, televizoare, PC-uri, etc…)  Singurul lucru care ,,înfioară musafirii’’ ce vin în sat este starea deteriorată a drumurilor(drumurile sunt drumuri de ţară iar când plouă sau ninge ,, numai cu elicopterul mai poţi ajunge’’. Cu un an în urmă s-a reuşit, într-un final să se pietruiască o primă stradă în sat. Speranţa locuitorilor e că vor mai fi ,,minuni de felul ăsta’’.Distanţa de localităţile din jur este mare, până la comună sunt 10 km iar până la oraş(judeţ) sunt 50 km şi lipsa mijloacelor de dransport în comun a făcut locuitorii să-şi cumpere automobile personale.Singurul mijloc de transport în comun este un microbuz( proprietate personală a unui locuitor din sat) care face curse doar pe ruta T.Vladimirescu – Botoşani şi retur.În rest totul e bine şi frumos. Toţi cei 2200 de locuitori se cunosc şi se înţeleg între ei. Majoritatea sunt rude între ei şi chiar de mai apar conflicte (datorită ambiţiilor – sunt nişte oameni foarte ambiţioşi ), acestea nu iau proporţii.Dacă lucrurile vor decurge ca până acum peste câţiva ani satul va fi de nerecunoscut ; întreg satul se va moderniza datorită populaţiei muncitoare şi deschisă spre modernizare, o populaţie care a simţit gustul frumosului.